Intr-o seara am gasit o vrabiuta. Pisica vecinei mele a prins-o. E o pisica jucausa si numai o palmuia cand am ajus eu acolo, mi-a cedat-o fara scandal, spre norocul vrabiutei.

Cum ploua tare si era si intuneric nu vedeam daca e ranita, daca ii curge sange sau nu. Am luat-o cu mine in casa si am uscat-o cu uscatorul de par.

Am fost foarte fericit cand am vazut ca putea sa zboare. Era foarte agitata, am vrut sa o eliberez in seara aceea dar inca ploua si era foarte tarziu. Asa ca am bagat-o intr-o cutie de pantofi, i-am pus apa si niste malai ca sa manance.

A doua zi, dis de dimineata, asa ciripea, se zbatea in cutie. Eu m-am imbracat si am iesit cu ea in fata blocului, exact unde am gasit-o. Cum am deschis capacul, a si zburat … cateva secunde am apucat sa o urmaresc dupa care a disparut printre ceilalti.

Si-a gasit niste prietene, dupa care au venit toate 3 la mine acasa.
Cel mai rau mi-a parut dupa mititica aceea, care avea potential, era mereu cu ciocul deschis, ciripea, mereu ii era foame. Asa se straduia sa traiasca … se tara dupa ceilalti sa stea si ea la caldurica. Dar cumva parca era respinsa de ele. I-am pus un flacon cu apa calda sa se incalzeasca de la el.

Cum luam capacul cum era cu gura deschisa.

Veterinarul a zis ca nu are viata in piciorusul bolnav … asa era, deoarece nu il putea tine. Celalalt era mai roz iar piciorul bolnav era alb-alb. A mai spus ca e de aceeasi varsta cu celelalte doar ca nu s-a dezvoltat. Si mi-a mai spus sa nu imi fac sperante ca va supravietui.

Asa s-a si intamplat, degeaba mi-a dat el tot felul de vitamine si mancare speciala … a doua zi a murit.

Am ramas cu cele doua mai mari care deja zburau destul de bine prin casa, la recomandarea medicului am facut si exercitii de zbor, doar ca erau niste incapatanate si nu mancau singurele.

Am discutat iar cu veterinarul care a zis ca sunt slabe sanse ca o vrabie sa fie crescut. M-am deprimat deoarece inca una a murit … doar asa. Nu de foame, nu de sete, nu stiu de ce.